Ta robe

Tu portais ta robe noire,

la nuit sombre glissait sur toi,
je t’ai jeté des pâquerettes blanches
pour dissiper son noir,

tu as commencé à rêver le champ fleuri
qui t’enveloppait en couleurs,
à m’attendre le soir près de la rivière,

ta robe noire, accrochée
à une ficelle, à sécher,
émane ton parfum délicat,

tu t’en es allée, attirée par les senteurs
du champ qui t’ensorcelait,
près de la rivière où je te déshabillais,

je n’ai plus que l’absence
et les pâquerettes blanches
comme des soleils dans ma nuit,

ton rire sur mon épaule,
telle la rivière,
arrose mon désert,

le silence est tombé
sur la table enflammée
par le vent de l’été torride de la plaine.

le 4 juillet 2022
©Sonia Elvireanu
 

Rochia ta

Purtai rochia ta neagră,
noaptea întunecată pe tine luneca,
ți-am aruncat bănuți albi
să-i spulbere negrul,

ai început să visezi câmpul înflorit
care te învelea în culori,
să mă aștepți seara lângă râu,

rochia ta neagră,
agățată de sfoară, la uscat,
emană parfumul tău delicat,

ai plecat, atrasă de miresmele
câmpului care te-a fermecat,
lângă râul unde te-am dezbrăcat,

nu mai am decât absența,
bănuții albi
ca niște sori în noapte,

râsul tău pe umărul meu,
ca râul,
îmi străbate deșertul,

s-a așternut tăcerea
pe masa înflăcărată de vântul
verii toride din câmpie.

4 iulie 2022
©Sonia Elvireanu
 
     

Voir en fin de page d'accueil du blog, la protection des droits