Elina Adam, jeune poète francophone de Roumanie, prosatrice et traductrice, licenciée en langues modernes appliquées, anglais et français.

ô, l’oiseau qui revient
j’entends ses soupires hiératiques
il tremble ses plumes dans un froid muet, sans écho,
susurré comme la nuit qui déchire sa respiration
de même que mon cœur se fend lui-même...
cet oiseau est la nuit dans laquelle je m’enveloppe,
comme la solitude qui se contracte tel un fœtus,
c’est le souvenir d’un corps qui embrasse,
le baiser glacé qui se brise en mille flèches,
le sang qui palpite dans la neige
sous l’épouvante de l’œil à la paupière mourante.
mon cœur ne veut pas s’arrêter,
il continue de se déchirer alors qu’il se cherche,
la tache de neige s’agrandit comme l’œil
de l’oiseau qui veut m’avaler

©Elina Adam  
 

Du recueil en préparation La Blessure de l’amphore

Voir en fin de page d'accueil du blog, la protection des droits

***

Version d’origine en roumain

oglindă
ah, pasărea vine din nou,
o aud cum suspină, hieratic,
își tremură penele într-un frig mut, fără ecou,
susurat ca și noaptea în care își sfâșie respirarea
așa cum inima mea se despică pe ea însăși…
pasărea asta e noaptea în care mă strâng,
așa cum singurătatea se strânge în poziția fătului,
amintirea unui trup care îmbrățișează,
e sărutul înghețat care se sparge în mii de-ascuțișuri,
sângele în zăpadă palpită,
sub spaima ochiului cu pleoapă muribundă.
inima mea nu se oprește,
ea continuă să se despice, căutându-se,
pata de zăpadă se tot mărește ca și ochiul
păsării care vrea să mă-nghită.

©Elina Adam  

Voir en fin de page d'accueil du blog, la protection des droits